Cele două evenimente culturale care au avut loc în luna iulie, Festivalul de Muzică Populară „Dorna, plai de joc şi cântec” şi „Muzritm”, au demonstrat încă o dată nevoia de astfel de evenimente pe parcursul sezonului de vară. Am văzut turişti încîntaţi de ceea ce se întîmplă şi e normal să fie aşa atîta timp cît oricine preferă ca în perioada sejurului să asiste la astfel de manifestări. Indiferent că e vorba de o fanfară, de muzică populară sau uşoară, teatru, concerte, pentru un oraş staţiune dă bine să fie puţină  agitaţie iar cei care ne vizitează să aibă cum să-şi petreacă timpul liber. Dacă vii într-un loc în care nu se întîmplă mare lucru, în care te plictiseşti, e clar că nu e bine nici pentru noi ca oraş staţiune, dar nici pentru cei care ne mai aleg ca şi destinaţie turistică. Dacă merită lăudate iniţiativele de mai sus, care aparţin profesorului Vasilică Moroşan, ne luăm libertatea de a critica acea iniţiativă a primarului, care imediat după instalare a mutat zilele oraşului în luna septembrie, o hotărîre îndelung contestată de multă lume.

Aşa cum s-a dovedit în 2008, în septembrie nu prea mai sunt turişti, e destul de rece seara, iar evenimentul îl consumă mai mult dornenii decît turiştii. De fapt, nu numai primarul e de condamnat, ci şi consilierii locali care nu par să aibă habar de ce ar conta nu numai pentru dorneni dar şi pentru turişti. Sperăm ca nou înfiinţata asociaţie a oamenilor de afaceri va reuşi să-l convingă pe primar de potenţialul uriaş pe care l-ar reprezenta pentru oraş un astfel de eveniment în luna iulie şi nu în cea de-a doua parte a lunii septembrie. Suntem convinşi că argumentele pe care aceştia le vor aduce vor schimba atitudinea şi ideile primarului.

Dorna trebuie să redevină atractivă pentru turişti. Pentru sezonul de vară următor ar trebui alcătuit un program pentru fiecare weekend în parte, care să cuprindă evenimente de orice fel, de la cele culturale şi pînă la cele de agrement. În timp, cei care ne vizitează vor duce mai departe vestea că în Dorna „se întîmplă ceva”. Sunt cîteva evenimente devenite clasice dar nu trebuie să ne mulţumim cu puţin. Pe lîngă festivalul de mountain-bike, Dorna X-TREM, organizat de Petrică Ariciuc, este necesară apariţia altor evenimente. Cine ne împiedică să organizăm un festival al lemnarilor, cu tot felul de concursuri, de la tăiat lemne şi pînă la expoziţii cu obiecte realizate din lemn? Trăim în „ţara lemnului”,  aşa că de ce să ratăm o oportunitate pentru un astfel de festival? Firma franceză Lactalis, ar putea fi cooptată într-un eveniment legat de lapte. De ce n-am putea organiza pe platou un eveniment pentru motociclştii care ar putea veni din toată ţara? Cu muzică rock, concerte, demonstraţii. Participanţii ar cumpăra mîncarea şi băutura din oraş, iar spaţiile de cazare ar pute fi şi ele ocupate în procent destul de mare. Faţă de evenimentele existente, în sezonul de vară următor ar putea apărea şi un festival internaţional de folclor, realizat la iniţiativa lui Mitică Candrea prin ansamblul Dorna Dorului, iar dacă luăm în considerare că un weekend va putea fi ocupat de împlinirea a 10 ani a celor de la OrionMedia, practic nu ne mai rămîn decît doar două weekenduri de „umplut”. De asemenea,  e momentul să ne gîndim ce tip de turişti dorim să atragem în Dorna. Doar cu turismul balneo, prin bilete şi pensionari, vom da faliment, ştiindu-se că mulţi dintre aceştia nu-şi cumpără nici măcar un suc. Sunt localităţi de dimensiunea Dornei care reuşesc să se mobilizeze şi să ofere mai mult decît oferim noi. Diferenţa ar fi că ştiu să se organizeze şi că sunt uniţi, adică exact capitolele la care stau prost dornenii. Trebuie să ne unim pînă nu e prea tîrziu, mai ales că politica iniţială faţă de strategia turistică a judeţului Suceava, prevedea ca Vatra Dornei să devină ţinta turismului ecumenic şi social (genul de turism „sărac”, care nu aduce bani), în timp ce potenţialul turistic montan şi de agrement, era repartizat către Gura Humorului. Adică exact invers, faţă de realitatea existentă. Mai rămînea ca Gheorghe Flutur să ne recomande ca mîncare tradiţională gulaşul în loc de tochitură, mămăligă cu brînză, papanaşi etc. Dar cine să-l contreze pe Flutur, dacă nu oamenii de afaceri dorneni, adică exact cei care i-au finanţat campaniile?!

Revenind la atitudinea noastră, dacă o să ne tot plîngem că e criză şi că nu sunt bani, în loc să găsim soluţii ca să ieşim în evidenţă, atunci vom rata şi sezonul 2011, anul în care oraşul scapă de lucrări majore în special în zona turistică. Pentru sezonul de iarnă următor şi pentru vara lui 2011, turismul de weekend trebuie să devină salvarea turismului dornean. Avem nevoie de oferte bune, evenimente cît mai multe, şi o mediatizare pe măsură. Ştim că nu se va face mai nimic din toate astea, şi totul va merge din inerţie ca şi pînă acum, la nivel de administraţie, dar noi continuăm să scriem, să atragem atenţia, propunînd şi soluţii, cine ştie, poate măcar investitorii din turism îşi vor găsi tăria de a pune piciorul în prag. Oricum, dacă nu se va face ceva, moare nu numai turismul ci şi comerţul dornean deoarece sunt într-o strînsă legătură.

Rateuri clasice

Suntem pe punctul de a pune pariu cu cei care conduc oraşul că nu vom reuşi să anvelopăm niciun bloc prin acel program naţional de reabilitare. Am pierdut „trenul”, şi nici nu e de mirare, atîta timp cît ne-am mişcat atît de greu. Alţii au putut, aşa cum s-a întîmplat şi în comuna Şarul Dornei, iar noi, înregistrăm încă o oportunitate ratată pentru a mai schimba ceva din culorile gri-cenuşii ale blocurilor ceauşiste. Da, dar Cătălin Iordache, primarul din Şarul Dornei, a depus documentaţia pentru cele cinci blocuri în ianuarie 2009 şi nu în 2010, realizînd un procent de 100% a blocurilor din comună. Asta la nivel micro, pentru că la nivel macro, Stavarache, primarul Bacăului, a reuşit anveloparea a 300 de scări de bloc, deşi e primar al opoziţiei şi nu al puterii. Şi ca argumentele să fie suficiente, reamintim faptul că în aproape doi ani de la demararea acestui program de către actuala putere (deşi programul e de fapt din 2002), nu am fost în stare să înfiinţăm nici măcar asociaţiile de proprietari (aici se face vinovat şi fostul primar care a contribuit la desfiinţarea asociaţiilor). Legea s-a schimbat iar acum, cu noile prevederi, dacă o asociaţie doreşte să-şi anvelopeze termic blocul, locatarii trebuie să plătească integral costurile, statul plătind doar dobînda pentru creditul pe care-l vor lua aceştia. Credeţi că va lua cineva vreun credit? Era destul de mult şi 2500 de euro, adică cei 20% pe care-i acoperea proprietarul unui apartament, în timp ce statul, prin guvern şi autorităţi locale, acoperea restul de 80%. Asta e, noi avem dovada scrisă a tuturor semnalelor pe care le-am tras în ziar, în legătură cu modul extrem de greoi  în care ne-am mişcat pentru realizarea documentaţiei. Iar acum, dacă nu vom finaliza măcar un singur bloc, nu ne rămîne altceva de făcut decît să plîngem după miliardele cheltuite pe studiile de fezabilitate.

Bîrfa, frustrarea şi vidul existenţial

Nu putem trece în revistă cam ce se mai întîmplă prin Dorna, fără să amintim despre savuroasele bîrfe, atît de dragi concetăţenilor noştri. Cea mai tare bîrfă e legată de nea Ionică Rîpan, paronul pensiunii „Casa Bucovineană”,  şi se referă la faptul că acesta ar fi vîndut 300 mc de pămînt amestecat cu piatră cu aproape 3 miliarde de lei vechi(!?) Bîrfa a fost scoasă de 2 pedelişti, foşti tovarăşi de-ai lui nea Ion în campaniile duse de către PDL, fiind ulterior preluată de cîţiva penelişti care au „rostogolit-o” prin tîrg. Am văzut un personaj care l-a auzul veştii că Rîpan a cîştigat atîta bănet, şi-a prins capul între mîini, exclamînd: „Mamă, cum fac toţi fraierii bani!” Bîrfa nu-l viza doar pe Rîpan, ci şi firma Eoliana, condusă de Stelian Chiforescu, iar personajele încercau cu un „fir roşu” să-l lege pe Rîpan de Chiforescu, de primarul Ioan Moraru, şi implicit de...banul public. Iar cînd e vorba de bani publici, presa nu poate sta indiferentă, aşa că ne-am deplasat la firma lui Rîpan pentru a studia contractul. Ştiam că suma e exagerată dar nu ne-am gîndit că detractorii celor de mai sus vor „umfla” suma de 41 de ori. Materialul a costat doar 7300 ron, adică 73 milioane lei vechi, din care, după impozitare, Rîpan mai rămîne cu 60 de milioane. Mai mult decît atît, beneficiarul, SC Eoliana, chiar dacă plătea miliardele pe care le visau răspîndacii, tot 28 de miliarde ar fi încasat pe lucrarea de canalizare. Dar ce să-i faci, frustrarea unora e atît de mare în oraşul ăsta încît dau frîu liber imaginaţiei în încercarea de a nu se îmbolnăvi de oftică. Problema e că-i îmbolnăvesc de nervi pe cei pe care încearcă să-i discrediteze. La ce tensiune au acumulat oameni ca Ionică Rîpan, din cauza eforturilor de a-şi salva afacerea din turism, îi sfătuim pe bîrfitorii clasici ai Dornei să-l ocolească deoarece s-ar putea trezi cu vreo bordură prin parbrizul maşinilor scumpe pe care le conduc.

Ăsta ar fi un puls al Dornei, în această vară a extremelor, nu numai din punct de vedere meteorologic, ci şi al stării noastre interioare.

Mihai CIOATĂ