Într-un „Top 10” privind calităţile acestui om ar trebui să includem înţelepciunea, cultura pe care o are, patriotismul, credinţa, educaţia, bunul simţ, respectul faţă de trecut, viziunea faţă de viitor, optimismul incurabil, dar şi un umor subtil, specific oamenilor inteligenţi. Pentru că e om ca noi toţi, are şi el tot atîtea defecte, pe măsura calităţilor. Pentru că se află de atîta timp în prim plan, are şi duşmani şi contestatari, însă cei care „ridică piatra”, adică deschid gura împotriva sa, să ia în calcul şi Schitul de pe strada Chilia, care adăposteşte vreo 20 de suflete, şi hotelul Belvedere de lîngă parc, memoria dedicată lui Lucian Blaga, sau de ce nu, comuna Ciocăneşti care se bate pentru locul 1 în Ţara Dornelor. Tomoiagă se poate lăuda cu nişte festivaluri devenite brand la nivel naţional, fie că e vorba de Festivalul Păstrăvului sau de Festivalul Ouălor Încondeiate. Dacă i-ai spune că e comunist, nici că s-ar supăra deoarece e mult prea deştept încît să nu fi luat doar „crema” acelui regim. La fel de bine, deşi şcolit în epoca comunistă, Tomoiagă surprinde prin ideile pe care le are privind punerea în valoare nu numai a Ciocăneştiului sau a Dornei ci şi a întregii Ţări a Dornelor, de parcă socialistul din el a studiat marketingul în... America. Pentru cei care credeau că doar americanii sunt în stare să transforme un bolovan sau o baltă într-un obiectiv turistic, le spunem că omul nostru nu e departe de aceeaşi performanţă. Altfel cum ar fi fost în stare să pună în valoare fiecare traseu din jurul comunei sale, a istoriei locale, a plutăritului, sau a modelului arhitectural specific Ciocăneştiului? Dacă mîine iese Tomoioagă în presă şi spune că Ştefan Cel Mare s-a născut la Ciocăneşti, eu unul îl cred, şi asta pentru că va fi în stare să creeze şi o „poveste”. Ceea ce americanii fac în şcoală, Tomoioagă face din instinct: povestea din spatele fiecărui lucru pe care vrei să-l pui în valoare este mai importantă decît lucrul în sine. Este un mare povestitor, iar această calitate nu o are oricine. Dumnezeu a fost zgîrcit, pesemne că nu oricine trebuie să le şi spună. Puţine rînduri la urma urmei, pentru a cuprinde viaţa unui om care are încă puterea să mai creadă şi să se mai zbată nu numai pentru ciocăneştenii lui ci şi pentru această parte de ţară, unică în felul ei, care şi-a pus amprenta inclusiv pe destinul acestui om.

Mihai CIOATĂ