Fluizii Roji vă urează lectură plăcută și în 2012!

„Înviată” a 3-a oară

După ce l-au „spînzurat” (fără succes) de trei ori pe nea Ionică Rîpan, zvonerii Dornei au anunțat tot de atîtea ori dispariția dintre noi a celei mai distinse profesoare, d-ra Victoria Ostaficiuc. După modelul lui Iisus, aceasta a înviat de fiecare dată, singura diferență fiind aceea de a nu fi murit vreodată.

Ultima pățanie e demnă de povestit, și asta pentru că d-ra profesoară s-a trezit într-o bună dimineață în postura lui Amadeus Mozart, pe punctul de a fi îngropată din mila publică de o parte dintre bunii noștri concetățeni, care s-au apucat să strîngă bani pentru funeralii. Aflînd de demersul acestora, d-ra profesoară dă fuga la primărie pentru a pune capăt ritualului macabru și pentru a opri în fașă zvonul dispariției ei. Printre apropiați se numără mulți oameni în vîrstă, cu probleme cardiace, iar vestea morții bunei lor prietene i-ar fi putut afecta mai mult decît s-ar fi gîndit iresponsabilii zvonaci. Gardianul, făcu o față ca și celebrul Hamlet, prinț al Danemarcei, la vederea stafiei tatălui său, dar încremenit cum era, a avut totuși puterea de a arăta cu degetul spre celebra „cameră de sub scări”, locul în care unii funcționari mai servesc „una mică” sau mai hăhăie pentru detensionarea muncii grele de peste zi. Cînd distinsa profesoară deschise ușa, mulți aproape că au scăpat paharul din mînă, fiindu-le greu să accepte că un om care a murit, care s-a dus la capelă pe propriile picioare, după care s-a urcat și s-a întins pe masă, putea să facă același lucru în sens invers. Muți de uimire, și-au revenit încet din stupoarea care-i cuprinse, iar mare lucru n-au mai putut îngăima cînd au fost întrebați cine a lansat zvonul? Domnul Luca de la camera 1 și-a revenit din palpitații după tulburarea matinală pe care i-au creat-o colegii, iar d-na profesoară Lungulescu a fost sunată pentru a i se aduce la cunoștință imaginația bolnavă a unora. O replică simpatică a venit din partea unei doamne pensionare, care, indignată de modul în care poate fi percepută d-ra, ca o boschetară care după o viață de muncă n-are bani nici pentru propria înmormîntare, a exclamat: „Numai să moară ea, că de înmormînat are cine s-o înmormînteze!” Ceea ce e de neînțeles, e faptul că funcționarii primăriei au preferat să se agite o dimineață întreagă în loc să-și pună unul dintre ei paltonul și să străbată cei 100 de metri care-i despart de locuința profesoarei. Atît, și nimic mai mult. Dacă le-ar fi fost teamă să sune la ușa, ca nu cumva să le deschidă chiar dumneai, puteau măcar da tîrcoale casei pentru a vedea dacă nu e vreun semn de doliu. Au preferat varianta creștin-ortodoxă, salutară dealtfel, de a pune mînă de la mînă, într-un ultim gest față de cea care a fost Victoria Ostaficiuc. D-ra profesoară, mai ceva ca Sherlock Holmes, a pornit pe firul bîrfei, reușind să ajungă la „fierbinte”, dar nu la „încins”. Cea/cel care a lansat zvonul rămîne încă învăluit în mister. Pînă una alta, Victoria Ostaficiuc mai primește cîte un telefon, în care este întrebată: „Dar cum, n-ați murit?” Răspunsul pe care-l dă, este de fiecare dată același: „Nu, de vreme ce stau de vorbă cu tine la telefon”... Mare e grădina ta, Doamne!

Bîrfe și zvonuri

Se aude că liberalii îi pregătesc un „dosar” beton lui Mircea Rusu, dacă acesta va fi candidatul PDL la următoarele alegeri. Posibila retragere a lui Petrea Dulgheru din cursa electorală, îl readuce la rampă pe Mircea Rusu, actualul vice. Rusu va avea de luptat cu zvonurile care au prins extrem de bine pe tot cuprinsul mandatului: ba că vine tîrziu la serviciu, ba că nu e de găsit, ba că-și face de două-trei ori pe an concediul în străinătate, ba că pleacă pe la simpozioane prin țară fără să întrebe pe nimeni și fără a raporta primarului ce a căutat acolo samd. Mai nou, au mai fost adăugate la capetele de acuzare că vicele are datorii la bugetul local de vreo 150 de milioane, că vinde rumeguș administrației la preț mare, că hrana cîinilor de la adăpostul de pe Chilia se achiziționează de la firma unei rude apropiate la un preț piperat, ca să nu mai amintim de vechea problemă a deratizării, pe care primarul o mai amintește în discuții cu diverse persoane. Lovitura de grație va consta din semnătura pe care Rusu și-a pus-o pe recepția lucrărilor din Calea Transilvaniei, semnătură care îi va costa pe dorneni 10 miliarde de lei vechi. Rusu va avea de dat multe explicații, dacă bîrfa asta cu ce i se pregătește, se adeverește. Trăim la Vatra Dornei și cu asta am spus tot!

Fluizii Roji, acești băieți de gașcă ai unui oraș superb

Această rubrică este un pamflet și trebuie tratată ca atare