Portretele domnitorului Unirii

  • Publicat: Luni, 18 Februarie 2013 21:54
  • Accesări: 2811

Pe timpul celor 7 ani de domnie, A.I. Cuza, a fost portretizat de mai mulți pictori şi litografi, care şi-au dorit să fie considerați, fiecare în parte, autorul unicului portret oficial al domnitorului Unirii. Au circulat mai multe asemenea, “portrete oficiale” datorate şi modificărilor chipului princiar, în funcție de podoaba capilară pe care şi-o purta în pas cu moda timpului. Astfel, în primul an de domnie, Cuza va pruta barba completă, pentru ca, în anul 1860, să poarte favoriți, iar din 1862-1863 să poarte barbişonul după modelul marelui său protector, împăratul Napoleon al III-lea, de la care acest tip de barbă a şi fost denumită şi “imperială”.

Pentru că nu prea avea timp să pozeze în fața pictorilor, în schimb îşi rupea câteva minute, onorând atelierele unora dintre cei mai importanți pioneri ai camerei obscure din Iaşi sau Bucureşti. Majoritatea acestor imagini au fost multiplicate prin gravură sau litografie, acând o mare circulație în țară, dar şi în străinătate. Litografia a devenit în prima jumătate a secolului al XIX-lea, mijlocul cel mai rapid şi mai eficient de editare şi popularizare a portretelor personalităților politice, ştiințifice şi cultural-artistice. În Țările Române această metodă a persistat chiar mai mult timp şi a avut mare succes la public. Litograful bucureştean Josef Pernet tipăreşte o stampă cu portretul domnitorului reprezentat până la genunchi, îmbrăcat în dolman de dorobanț călare şi purtând barbă întreagă. Autorul folosise ca sursă de inspirație o fotografie executată în studioul lui M.B. Baer. Când la 12 martie 1859 revista pariziană Le Monde Illustre anunță înscăunarea lui Cuza ca domnitor al Principatelor Unite pe prima pagină erau publicate portretele proaspătului principe şi ale câtorva dintre miniştrii săi ”Nobilități moldo-valahe” cu specificarea: ”După fotografii de dl. Heck, fotograf din Iaşi”. Aceste fotografii reprezentau în partea de sus a compoziției, într-un medalion înconjurat de mantia domnească şi având plasate deasupra o coroană princiară, un sceptru şi o sabie, apare, Cuza bust, cu barbă, înveşmântat în ulancă de lăncier, cu furajeră de fir rulată în jurul gulerului. El este încadrat de busturile de dimensiuni mai mici ale lui Ioan Cantacuzino şi Vasile Sturdza, sub care se aflau cele ale lui Costache Negri, Vasile Alecsandri şi Constantin Rolla.

Aceeaşi imagine surprinsă de obiectivul lui Jeck a folosit-o şi pictorul moldovean Gheorghe Nastaseanu (1821-1864) pentru portretul domnitorului, lucrare pe care a donat-o, în 1860 proaspăt înființatei pinacoteci din Iaşi.

Ziarul Ateneul Român din 22 septembrie 1860, prezenta în termeni elogioşi acest portret şi pe autorul ei: ”galeria de tabloane a dobândit de curând un frumos portret al Măriei Sale Domnului, de D. Anastasanu”. Meritul acestui tablou stă mai ales în aceea că pictorul l-a desăvârşit fără să fi putut avea măcar o dată onoarea pozării Măriei Sale, servindu-se numai de fotografiile cele mai bune. Din câte portrete de-a Măriei Sale sunt până acum făcute, nici unul nu ar fi putut fi mai bun decât acesta”.

În vremea când se afla la studii în Franța, tot din memorie lucrase şi C.I. Stancescu (1837-1909) un portret al domnitorului. Originalul în creion îl trimisese în țară, iar tatăl său îl donă, conform cerinței fiului, Eforiei Şcoalelor , la 25 mai 1860. Anterior, portretul fusese litografiat, la fel ca şi un altul al doamnei Elena Cuza, care chiar îi pozase tânărului plastician. Domnitorul este reprezentat bust spre dreapta, cu favoriți, în tunică de general şi cu o mantie îmblănită aruncată pe umăr. Portretul a fost reprodus cu mici modificări, în revista L’Illustration din 10 noiembrie 1860. Un alt portret al domnitorului, cu favoriți, apăruse la 5 martie 1859, pe prima pagină a revistei L’Illustration cu legenda (colonel A.I. Cuza ales domnitor al Moldovei şi al Valahiei) precum şi precizarea că portretul fusese luat după o fotografie. Autorul acestei fotografii era maestrul parizian Marie – Alexandre Alophe (Alopfe). Litograful vienez Carl Lanzedelli a întrebuințat aceeaşi poză pentru stampa ce a tipărit-o şi, ulterior, a colorat-o cu acuarelă, de mână. Domnitorul apare reprezentat până la genunchi, în tunică de colonel, de lăncieri, cu o mână sprijinită pe masa unde se aflau o carte şi o călimară cu pană, iar cu cealaltă pe garda sabiei.

O variantă a aceleiaşi fotografii, unde domnul este în poziție aşezat, a folosit maiorul Dimitrie Pappasoglu (1811-1892) pentru o litografie de mari dimensiuni ce, în jurul portretului, are un chenar cu stemele județelor, în sus, în mijloc, coroana princiară înconjurată cu frunze de stejar şi de laur, în vreme ce jos sunt două scuturi cu acvila valahă şi bourul moldav.

Un alt portret de mari dimensiuni şi cel mai reuşit din seria în care domnitorul poartă favoriți este datorat litografului vienez stabilit la Bucureşti, August Strixner (1820-1862), unul din valoroşii artişti ai acestei tehnici grafice. Pornind de la o fotografie făcută de W. Wollenteit, acesta moreşte bustul şi tratează cu multă platicitate fizionomia şi detaliile vestimentare ale domnitorului, folosind creta litografică. Modelul era îmbrăcat în uniformă de general, cu lentă şi mai multe decorații pe piept. Lucrarea a fost executată în 1861. Aşa cu precizam, în epocă au circulat mai multe portrete ale domnitorului. Până la unirea DE FACTO a Moldovei cu Muntenia, la 22 ianuarie 1862, fiecare dintre cele două principate folosea un alt portret oficial. O corespondență din 1860 dintre ministerele Lucrărilor Publice ale celor două țări surori este edificatoare în acest sens: ministrul moldovean se oferea a-şi uni forțele cu confratele său pentru a acoperi cheltuielile de multiplicare a unei asemenea lucrări, care trebuia să fie dată prin licitație unui armator de a o executa, deşi nu se ofereau prea mulți doritori. Ministrul muntean se arăta circumspect la cooperare, precizând că nu va lua o decizie decât după ce va vedea ofertele de lucrări. “Cauza este că aici se află mai multe portrete ale Măriei Sale, care nu seamănă nici unul, şi că subsemnatul a aşteptat a se face aici o încercare de a dobândi un rezultat mai norocit.” Abia în anul 1863 este realizat portretul oficial definitiv al principelui Alexandru Ioan Cuza şi al doamnei sale, acele portrete cu care au rămas în conştiința națională. Autorul este Szathmari, care, în acelaşi an, fusese numit ”pictor şi fotograf al Curții”, titlu mult râvnit şi pe deplin meritat. În petiția din 26 octombrie 1863 pe care o înaintează lui Dimitrie Bolintineanu, ministrul Cultelor şi Instrucşiuni Publice, artistul expune condițiile în care propune să fie făcută multiplicarea în Institutul de Arte Grafice ”Lemercier”, din Paris, în circumstanțe superioare celor din țară, criticând în acelaşi timp portretele deja existente, spre a evidenția calitățile deosebite ale celor executate de el.

Majortitatea plasiticienilor de după el au folosit chipul şi vestimentația lui Cuza pe care o impusese pictorul şi fotograful Curții, după care s-a realizat şi marea pictură în ulei aflată şi astăzi la Muzeul Național de Istorie a României. Nu mult după aceea, Sava Henția (1848-1904) se inspiră dn portretul oficial executat de mai vârstnicul său confrate pentru un portret bust al domnitorului, menit să ilustreze o carte. Şi litografia cu principele îmbrăcat în mare ținută de general şi-a găsit utilizarea: litograful George Venrich execută o stampă cu chipul domnitorului bust, iar Szathmari apelează la ea pentru compunerea scenei cu întrevederea dintre A.I. Cuza şi sultanul Abdul Aziz, ce avusese loc în anul 1864, în prezența vizirului Fuad Paşa, eveniment la care artistul nu avusese acces şi fusese obligat să lucreze după fotografii.

Imaginea a fost reprodusă în revista Le Monde Illustre, din 23 iulie 1864. Iată cum, printr-o judicioasă întrebuințare a calităților fotografiei de a surprinde, în mod ireproşabil, caracterele fizionomice ale modelului, la care se adaugau talentul şi inspirația plasticianului, a fost elaborat portretul oficial cu valoare perenă al domnitorului Unirii.

col (r.) Ioan ABUTNĂRIŢEI


Monitorul de Dorna nu este responsabil juridic pentru conținutul comentariilor. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastră vă revine în exclusivitate.

Monitorul doreşte ca acest site să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ.

Din acest motiv, cei care postează comentarii la articole trebuie să respecte următoarele reguli:

1. Să se refere doar la articolul la care postează comentarii.
2. Să folosească un limbaj civilizat, fără injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, dacă acestea nu au legătura cu textul.
4. Username-ul să nu fie nume de personalităţi ale vieţii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greşeli, incoerenţă, lipsă de documentare etc.

Nerespectarea regulilor menţionate mai sus va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinţă interdicţia accesului la această facilitate a site-ului.

 

Ediția

Ediția numărul 246

Căutare

Mica publicitate

Trimite-ne anunțul tău și noi îl vom publica gratuit în următoarele două ediții ale Monitorului de Dorna.

Click aici pentru detalii.

Suntem pe Facebook!