File din istoria Bucovinei

  • Publicat: Joi, 17 Noiembrie 2005 04:00
  • Accesări: 1506

File din istoria Bucovinei

90 de ani de istorie săpată în piatră în exploatările de cariere din Poiana Stampei

Pe teritoriul administrativ al comunei Poiana Stampei se află două dintre cele mai vechi şi mai importante cariere de piatră din Bucovina-Dorna Borcut şi Dornişoara. Situate pe partea draptă a rîului Dorna, pe versantul opus staţiei de cale ferată Dornişoara, localitate forestieră, iar cea din Dorna Borcut într-un minunat decor de apă, piatră şi brazi. Prima are masivul stîncos de aici aşezat în depresiunea Dornelor şi este învecinat la est de vîrful Lucaciu, la vest de pasul Tihuţa şi Munţii Bîrgăului. La sud este străjuit de vîrful Tămău iar spre nord sunt munţii Suhardului. Cea de-a doua are la est vîrful Lucaciu, la vest drumul ce urcă la dealul Prăjii, aşezată, aşadar, în inima munţilor unde atît calea ferată cît şi drumul judeţean face capăt la Dornişoara. Natura rocii la cele două exploatări este încadrată morfologic în categoria Dacitului, un dacit piroxenic cu mare rezistenţă care transformat în piatră spartă şi cribluri s-a dovedit a fi un produs bine utilizat la balastarea căilor ferate, tratarea asfaltică a drumurilor modernizate, în general a drumurilor de tot felul iar în anrocamente se foloseşte la apărări de maluri, drumuri şi căi ferate. A dat foarte bune rezultate în lucrările de modernizare a drumurilor naţionale. Primele începuturi cunoscute ale exploatării pietrei din cele două cariere pot fi fixate în jurul anilor 1914-1915, perioadă în care armata imperială, din nevoi strategice de aprovizionare a trupelor staţionate în sudul Bucovinei a hotărît în mkare grabă să construiască o linie de cale ferată îngustă în lungime de 34 kilometri, pe porţiunea Dornişoara-Tiha Bîrgăului, de-a lungul şoselei Bistriţa Bîrgăului-Vatra Dornei, pe o lungime de 24 de kilometri, ceilalţi aproximativ 10 km urmau drumul de care ce lega Piatra Fîntînelelor de Dornişoara. Iată deci, că pentru nevoile strategice urgente cerute de război în cele două localităţi s-au deschis primele exploatări în cariere de suprafaţă. S-a folosit forţa de muncă din zonă cu soldaţi mobilizaţi ad-hoc, specialişti militari în pirotehnie sub supravegherea unor comandanţi militari austrieci. Aşa a început exploatarea pietrei naturale de carieră care avea să fie utilizată la lucrările de balastare a terasamentului aceste căi ferate. Nu se cunoaşte precis care şi cine au fost primii proprietariai exploatărilor, un lucru este însă cert : că Domeniile Bucovinei” au fost exploatate prin societatea REGNA şi prin fondurile bisericeşti. După 22 martie 1941 aceste cariere au fost concesionate de către firma germană de drumuri DERUBĂU şi administrate pînă la 23 august 1944, după care au fost abandonate pînă la 11 iunie 1948 cînd a avut loc naţionalizarea. Carierele şi-au adus un aport important la obţinerea cantităţilor de piatră necesare la construcţia căii ferate Dornişoara-Tiha Bîrgăului, în primul război mondial, iar între anii 1935-1939 a devenit principalul furnizor de piatră pentru tronsonul de cale ferată Poiana Stampei-Coşna-Grădiniţa de pe linia Ilva Mică-Vatra Dornei.
Referitor la tehnologia de exploatare la început vom întîlni o exploatare arhaică bazîndu-se pe forţa fizică a muncitorilor. Piatra brută era sfărîmată la dimensiunile cerute cu ajutorul ciocanului de un kilogram fără a depăşi dimensiunea de 70 mm, iar după aşezarea STAS-urilor de mai tîrziu la dimensiuni de 20-60 mm, neadmiţîndu-se decît 8% sub aceste limite. Piatra spartă era depozitată în grămezi de cîte un metru cub, după care cu furca era încărcată în căruţe speciale trase de un cal. De aici se transporta la rampa de încărcare unde, cu ajutorul roabelor de lemn, se încărca în vagoane. Blocurile negabaritice erau micşorate cu ajutorul icului şi al barosului, transformate în piatră brută care apoi, cu braţele, erau încărcate în căruţe. Aşa avea să găsească anul 1948, nivelul tehnicii de exploatare din carierele din Dornişoara şi Dorna - Borcut.
Data actului naţionalizării, 11 iunie 1948, nu coincide şi cu anul repunerii carierelor în exploatare, acest lucru petrecîndu-se abia în 1951 la 1 septembrie odată cu înfiinţarea la vatra Dornei a întreprinderii de cariere, moment ce va duce efectiv la revigorarea activităţii de exploatare. Astfel, se construiesc staţii de concasare şi se montează un concasor performant, s-au montat staţii de producere a criblurilor iar pentru funcţionarea ciocanelor pneumatice s-au instalat motocompresoare moderne.
Imediat după 1961 pînă în anii 1970 a continuat modernizarea carierelor fiind electrificate complet, s-au modernizat mijloacele de transport, înlocuindu-se cele de capacitate mică cu unele de mare capacitate, s-au construit poduri de beton peste rîul Dorna iar încărcarea în vagoane, în locul roabelor de lemn, făcîndu-se cu autoîncărcătoare de ultimă generaţie
Ca urmare a acestui proces de modernizare, numărul muncitorilor angajaţi din comună la cele două cariere era de peste 300. Producţia realizată în perioada de apogeu (1975-1978) a ajuns la cca 70 de mii tone piatră spartă, 30 de mii tone cribluri şi la peste 35 de mii tone anrocamente anual.
În final mă încearcă un sentiment de jale pentru industria comunei Poiana Stampei, căreia, din păcate, revoluţia din decembrie 1989 i-a adus din acest punct de vedere doar şomaj şi sărăcie. Starea de fapt se datorează privatizărilor nerentabile, concedierii masive a salariaţilor celor două cariere şi condamnarea comunei la statutul de localitate defavorizată economic, cu atîtea bogăţii pe teritoriul ei.

Col (r) Ioan ABUTNĂRIŢEI

Ediția

Ediția numărul 246

Căutare

Suntem pe Facebook!